Când mergeam la concursurile măsluite ale TVR

Burlac și cu două femei frumoase în Țara Loviștei, în munți
9 august 2015
Anisa și Dragoș sau „La Săndulache”
23 martie 2016
Show all

Profit de valurile create de schimbarea din funcție a PDG al Televiziunii Române (TVR) pentru a-mi aduce aminte de începuturile mele în televiziune și de vremea când participam cu tânăr entuziasm la concursurile de Videojurnalist alte Televiziunii. Dacă vă interesează, deși nu cred:)), am 29 de ani și lucrez de la 18 ani în televiziune, adică din 2005.

Povestea mea în TVR

Se întâmpla prin 2008-2009. Fusesem:

*operator imagine (cameraman) la OTV, pentru departamentul de știri și cameraman permanent pentru o emisiune cu deținuții condamnați pe viață.

*editor imagine la OTV și director de imagine (tehnic: imagine si editare imagine) la PNG-cd.

*editor imagine Observator, apoi producător package la Observatorul Sportiv.

Voiam ceva mai mult, știam că pot.

Un prieten îmi spune să intru pe site-ul TVR, că este deschis un concurs de videojurnalist, ce implică filmarea unor materiale, ce trebuiau vizionate și premontate de către respectivul videojurnalist.

Bun, am intrat pe site, am sunat la Televiziunea Română și m-am pus pe învățat. Trebuia să mă duc pregătit, să îmi readuc aminte unele lucruri, cum ar fi toate cele 9 incadraturi de filmare. Mai îmi aduceam aminte doar de vreo 6 încadraturi.

Țin minte că Octavian Basoc, când m-a angajat editor imagine la Observator, m-a pus să caut o carte la anticariat și să o citesc, mai apoi să discutăm despre ceea ce am citit în ea. Am recitit-o și în momentul în care mă pregăteam pentru TVR.

Mi-am luat CV-ul și buletinul și m-am dus la concurs. Habar n-aveam că voi pierde juma’ de zi pe holuri.

La poartă am așteptat o jumătate de oră, alături de alți 10-12 candidați, mai apoi să fim luați de o doamnă și duși la prima probă.

Procesul în sine nu m-a dat peste cap, nu m-a enervat nici așteptarea, nici proasta organizare, ci lucrurile care se întamplau pe holuri, „în culise”.

La prima probă, pe hol era un puști de 17-18 primăveri care era de gât cu taică-su. Mergeau relaxați pe holuri și pletosul de ta-su îi explica cum stă „barosăneala” în TV. Ăl bătrân era angajat în TVR și încerca să își angajeze și odrasla.

La un moment dat, cei doi se întâlnesc cu o tanti pe hol. În văzul tuturor, de parcă nimeni nu era acolo, în gura mare vorbeau despre televiziune și despre fii-su care încerca să câștige concursul de videojurnalist.

Eram șocat, nu știam ce sa fac, mă întrebam dacă mai are rost să stau. Îmi sun un prieten bun și îi povestesc faza. M-a convins, am rămas până la final.

Prima probă am trecut-o, era o probă scrisă. Apoi, ne duce în altă clădire, în turn, pe la ultimul etaj, parcă, unde am dat un test practic pe camera de luat vederi și încă unul scris.

Puștiulică ăla a picat, spre mirarea mea. Între timp, mă împrietenisem cu unul dintre semifinaliști, un tip care lucrase 10 ani în TVR și plecase în SUA vreo 10 ani. Se întorsese acum și voia să se angajeze ca videojurnalist, fusese operator imagine pe vremuri.

După fiecare etapă a concursului îmi dădeam seama că el este cel care va „câștiga” concursul. Nu pentru că eram eu sau alții mai nepregătiți decât el, pentru că nu eram… ci pentru că vorbea cu doi oameni din comisie, pe care îi cunoștea de pe vremea când lucrase în Televiziunea Română. Se tutuiau și vorbeau în șoaptă.

Am ajuns în finală, eu și el. Eram un eu tânăr și entuziast, naiv, care credea că dacă e tobă de carte, va lua fără probleme concursul. Eu eram în avantaj, tipul nu știa montaj, lucrase foarte puțin în Adobe Premiere Pro, iar aici se cerea Final Cut Pro.

A câștigat el, bineînțeles. De atunci, am mai participat la încă vreo 3 concursuri organizate de TVR, până m-am lecuit și mi-am dat seama cu adevărat că nu pot lupta cu sistemul ăsta murdar, plin de nepotisme. Concursurile erau cu dedicație, îmi era foarte clar după al 4-lea concurs.

TVR-Televiziunea Romana

Îmi aduc aminte că tot în perioada aia, TVR achiziționase 40 de macintosh-uri pentru redacția de ȘTIRI. Îmi povesteau prietenii că 3 luni de zile nu le-a deschis nimeni, pentru că nu știau să le pornească sau să le folosească. Într-un final, le-au pângărit, stergând OSX-ul și instalând Windows pe ele. De neconceput…

Profit de prilejiul schimbării PDG al TVR, Stelian Tănase, și instalarea Irinei Radu ca președinte interimar, pentru a trage un semnal de alarma.

Doamna Irina Radu, ați spus în fața comisiei de cultură a Parlamentului că: „…mi s-a părut interesant să fie propus cineva pentru prima dată din TVR. Acest lucru m-a mobilizat.„. Având în vedere că nu ați lucrat numai în TVR și că ați fost pe sticlă dar și în spatele ei, presupun că nu priviți la fel angajările, de cele mai multe ori dubioase, cum o fac cei care intră pe bază de nepotism în Televiziunea Română. Nu vreți ca prima problemă rezolvată, sa fie legată de deblocarea concursurilor care acum sunt cu dedicație? Mulțumesc! Mai sper să aveți șansa de a rămâne la cârma TVR.

Entuziasmul mi-a rămas și la vârsta asta, din naivitate am mai pierdut pe drum. Am vorbit de concursuri pentru că poate se va schimba ceva, odată cu venirea la conducere a unui om de televiziune și nu un om politic, cum am fost obișnuiți. Sunt atât de mulți tineri ieșiți de pe băncile școlilor de televiziune, care chiar au habar cu ce se papă televiziunea în general… e păcat.